Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

joi, 3 septembrie 2015

Kaiservilla – “heaven on earth” – Bad Ischl Austria

Cand am plecat din Gmunden eram atat de entuziasti incat primul gand al sotului meu a fost sa revenim aici cateva zile mai tarziu. L-am privit mirata caci el este cel care se revolta de fiecare data cand trebuie sa ne intoarcem intr-un loc vizitat: nu am fost o data? Nu l-am calcat pas cu pas? Sunt atatea locuri pe care nu le-am vazut. De ce ne-am intoarce in altul in care am fost deja? Cuvintele lui imi rasunau in urechi si ma gandeam cat de tare i-a placut de vreme ce, in loc sa isi focalizeze atentia asupra locurilor pe care urma sa le vizitam, el isi dorea din start sa revina aici. Stateam la geamul masinii si ma uitam pierduta la toata frumusetea coplesitoare ce rula de-o parte si de alta a masinii si ma gandeam ca degeaba avem si noi locuri  nebanuit de frumoase daca nu stim sau nu vrem sa le punem in valoare. 







Nu stiu cand am ajuns la Bad Ischl, oraselul cochet ridicat pe malul raului Ischl care traverseaza portiunea cuprinsa intre cele doua lacuri, de la Wolfgangsee pana la Traunsee, situat chiar in mijlocul regiunii Salzkammergut. 
Istoria acestei asezari dateaza din anul 1419 cand arhiducele Albert al V-lea al Austriei a stabilit resedinta exploatarilor saline Salzkammer la Castelul Wildenstein. 
In 1466 Imparatul Frederick al III-lea a acordat asezarii Bad Ischl privilegiul de piata de desfacere a sarii, prima mina fiind deschisa in anul 1563, iar urmatoarea in 1571. In 1656, orasul a devenit un important centru industrial de prelucrare si comercializare a sarii. 
Dar renumele si l-a castigat in in 1800 cand medicul curtii imperiale i-a recomandat arhiducesei Sophia sa urmeze baile saline de aici in speranta ca ii va rezolva problemele de fertilitate.  Curand au inceput sa se nasca si copiii, iar toata nobilimea era entuziasta ca aparuse peste noapte inca o destinatie de vacanta. Astfel a devenit Bad Ischl o statiune la moda frecventata de lumea nobiliara precum arhiducele Franz Karl al Austriei sau Printul Klemenc Wenzel von Metternich.  
In 1820, orasul avea statut de statiune balneara unde medicii trimiteau pacienti pentru cura salina si odihna. Tot aici a fost inaugurat primul hotel din zona Salzkammergut, castigandu-si astfel statutul de centru de tratament imperial.

Arhiducesa Sophia avea aici o vila modesta pe care a daruit-o in 1854 fiului ei, Imparatul Franz Josef, si viitoarei lui sotii ca dar de nunta. Astfel, aceasta cladirea avea sa devina resedinta de vara a penultimului suveran din casa Habsburg, imparatul Franz Josef. De fapt, aici a intalnit-o, in 1853, pe frumoasa lui verisoara bavareza care avea 15 ani, Elisabetha, de care s-a indragostit si cu care s-a casatorit. Cele 14 camere existente ale vilei s-au dovedit insuficiente pentru tanarul cuplu, astfel incat a fost angajat un arhitect priceput, Antonio Legrenzi, care a renovat-o din temelii, schimbandu-i complet fata. La cererea lui Franz Josef, el a reproiectat-o in forma de E, ca omagiu si semn de mare pretuire pentru frumoasa lui mireasa.
Cladirea si-a pastrat aerul domestic, fapt care ne duce cu gandul ca pana ce si imparatii aspirau la o viata tihnita si implinita in mijlocul familiei. Aici se afla cel mai vechi spa cu apa sarata din Austria. In plus, frumoasa Sissi a primit in dar Palatul de Marmura (Marmorschloss) drept casa de ceai unde astazi
functioneaza Muzeul de Fotografie al Austriei Superioare. Casa, ridicata in stil Tudora fost construita in gradina care avea la dispozitie o sala de sport si cai de calarie. Imparatul isi satisfacea pasiunile vanatoresti pe mosia vecina. 
Cottage-ul nu oferea loc de cazare, ci doar prilej de intalniri sau relaxare. Gradinile au fost organizate de catre arhitectul peisagist imperial Franz Rauch, cel care proiectase gradinile palatelor Schonbrunn si Laxenburg. Vila a devenit resedinta de vara a familiei imperiale, fiind denumita de catre imparat drept “raiul pe pamant” si aici si-a sarbatorit toate zilele de nastere in perioada 1848 si 1914. 
Acest loc ii amintea imparatesei de locurile natale si putea sa ignore rigorile impuse de ceremonia de la curte. In camerele sale a scris poeme, a desenat si si-a pictat tablourile. Oglinzile in care isi privea chipul frumos inca stau atarnate pe pereti, in aceleasi pozitii ca odinioara. Zeci de fotografii si gravuri te obliga sa ii admiri frumusetea si prestanta, fiecare camera respira de bunul gust. Aleile pe care le batea la picior inca poarta amintirea ei.  O superba rochie alba sta ferecata intr-o cutie de sticla si doar uitandu-te la ea iti dai seama ca oricine ii putea cuprinde mijlocul intre palme. Imparatul se trezea la 3.30 in fiecare dimineata. Nu ca ar fi avut insomnii, ci doar pentru a-si onora toate sarcinile. Iubea vanatoarea si armele de vanatoare. Se imbraca in haine traditionale, iar in zilele solemne isi punea tinuta imperiala. Pe balconul vilei obisnuiau sa isi serveasca dimineata cafeaua si sa ia pulsul vremii, folosindu-se de telescoape si barometre. In fiecare vara cladirea era animata de prezenta unor mari artisti: compozitorul Franz Lehar, autorul celebrei “Vaduva vesela”, actrita Katharina Schratt, viitoarea amanta a Kaiser-ului, actorul Alex Girardi si multi altii. Putini stiu ca in apropierea acestei superbe resedinte se afla conacul Schrat,  locul in care imparatul se intalnea pe ascuns cu Katharina Schratt, amanta care i-a stat alaturi pana la moarte, dovedindu-se extrem de credincioasa memoriei lui. Aceasta relatie a fost nu numai acceptata, ci si incurajata de catre Sissi. In Kaiservilla a semnat Franz Josef declaratia de razboi impotriva Serbiei, declansand Primul Razboi Mondial care avea sa distruga Imperiul Austriac. Suveranul a plecat din Bad Ischl doua zile mai tarziu si nu s-a mai intors niciodata. 
Vila nu seamana cu niciuna dintre celelalte palate si resedinte deoarece avea un caracter intim si personal. Ea inca se afla in proprietatea familiei de Habsburg – Lorraine, aripa in care se aflau apartamentele frumoasei imparatese Sissi fiind locuite in prezent de urmasul lor. Interiorul este atent organizat, astfel incat sa redea cat mai fidel atmosfera de atunci a familiei imperiale. In capela de langa salonul gri sunt expuse perna, batista nuptiala si buchetul mortuar al imparatesei Sissi. 
In biroul imparatului se afla declaratia de razboi, intitulata “manifest catre poporul meu”, primul ventilator marca Siemens si prima bricheta electrica. Dormitorul Kaiserului era extrem de modest, deasupra patului aflandu-se un tablou in care este redata casa parinteasca a imparatesei din Bavaria. Sufrageria este extrem de eleganta caci in mijlocul ei troneaza masa aranjata pentru dineu.
Vila gazduieste o impresionata colectie de trofee de vanatoare, arme, tablouri, haine si lucruri personale care au apartinut cuplului.



Trebuie stiut faptul ca toate prezentarile ghizilor se fac in limba germana, iar ceilalti care nu cunosc limba primesc materiale in limba lor materna. Eu am primit unul in romana. Nu este permis sa faceti forografii in interior, iar biletul de intrare costa 19 euro. 
Dupa ce am vizitat vila, am luat la pas parcul imens, strabatut de alei care serpuiau pe coline sau se pravaleau la vale. 



Unele destul de austere, pastrand peisagistica montana, altele elaborate cum este platoul din fata vilei unde troneaza o statuie si o fantana arteziana unde ghidul spunea sa Imparateaza Sissi inota ca sa isi pastreze silueta. 



Pe aleile parcului am intalnit turisti autohtoni imbracati in portul lor national, dar

si personaje imbracate in costume de epoca, menite sa reactualizeze un crampei din vremurile de odinioara: capitani in tinute militare, superbe doamne costumate in rochii infoiate care agitau delicat evantaiele. Ca sa-i faci, caldura mare!
Dupa ce am parasit domeniul imparatesc am plecat spre orasul cu eleganta lui esplanada pastrata inca de  cand Austria era un infloritor imperiu. 

Am trecut pe langa imensa berarie, pe langa cofetaria cu statui in care se serveau delicioase prajituri, pana am ajuns la gradinile Imparatesei. 



Orasul are stradute inguste si curate, in marea lor majoritate pavate cu piatra cubica, cu o arhitectura din care respira vanitatea imperiala cu stilul ei eclectic si reda epoca de aur a Casei de Habsburg, prin atmosfera eleganta si relaxanta.

Cele mai frumoase cladiri au apartinut odinioara unor personalitati marcante ale istoriei: vila Lehar a fost detinuta de catre compozitorul Franz Lehar, Muzeul Municipal unde s-a oficiat casatoria lui Franz Josef cu frumoasa Sissi,  
Casa Congreselor si Teatrului, 
Complexul Balnear cu superbul lui parc si multe altele. Orasul este unul cosmopolit, pastrand din nobletea vremurilor de altadata. N-as putea sa va spun nimic despre magazine pentru ca, in acest concediu, nu am intrat in niciunul. Dar am admirat vitrinele si, uneori, am luat cadre apropiate din pragul usii. Iata ce mi-a placut:




Pretul unui costum complet pentru doamne se invartea in jurul sumei de 2500-3000 de euro. Am spus tot. :) 
Am parasit aceste locuri cu certitudinea ca timpul ramasese cumva incremenit intre doua lumi, indecis careia sa ii dea dreptate. Daca lui ii era greu, imaginati-va cum ne-a fost noua atunci cand am bagat cheia in contact si am plecat mai departe. A doua zi avea sa ploua. Si-am ramas in Hallstatt. Despre asta, data viitoare.