Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

sâmbătă, 16 august 2014

Parfum: esprit de rose

Alfred de Musset zicea ca “viata este un trandafir la care fiecare petala este o iluzie, iar fiecare spin o realitate”. Daca unii sunt sceptici, sunt sigura ca banatenii ii dau dreptate.
Oamenii locului au si ei tristetile lor, iar una dintre ele poarta numele lui Wilhelm Muhle, florarul Curtii Imperiale Austro-Ungare care a ridicat Timisoara la rang de “orasul florilor”. Nascut in 1844 La Kulm, in Boemia, acesta a invatat tehnicile cresterii si ingrijirii florilor in Cehia natala, iar mai apoi in Germania. In 1866 s-a stabilit la Timisoara si a lucrat pentru Wenceslas Franz Niemetz care era cel mai mare cultivator si exportator de flori din zona si care avea cea mai frumoasa florarie in cartierul Elisabetin. Cativa ani mai tarziu, in 1876, s-a insurat cu fata patronului, Josephine, si-a dus afacerea mai departe. Cei doi tineri au avut impreuna mai multi copii, dar doar Arpad a mostenit pasiunea pentru flori. El a obtinut numeroase soiuri aristocratice de trandafiri care au fost comandati de mai multe curti regale europene. In 1888, Muhle a creat soiul “Madame Josephine”, trandafirul cu petale aurii si pete albe care avea sa il faca renumit in lumea florarilor. 
Colectia de trandafiri Muhle 1908 (blogul lui Octavian Coifan) 

Serele sale se intindeau in Elisabetin pe o suprafata de 8200 mp unde ridicase 17 sere, iar poarta inca mai sta in picioare si astazi pe bulevardul Mihai Viteazu. In 1891, cand Timisoara a gazduit Expozitia Agricola, a fost invitat insusi Imparatul Franz Josef, ocazie cu care Muhle a amenajat un parc expozitional unde a plantat peste 300 de soiuri de trandafiri. Imparatul a fost fascinat de maiestria florarului si i-a propus sa devina furnizorul Curtii Imperiale de la Viena si al celei Regale de la Budapesta. Dupa ce Muhle a murit in 1909, Arpad, fiul lui, a preluat afacerea si a dus-o mai departe. Imperiul se destramase, iar garda regala se schimbase. Arpad a fost numit furnizorul tinerei Case Regale romanesti, dar si al caselor regale sarbesti si bulgaresti. Casa Regala din Romania l-a apreciat atat de tare incat i-a comandat amenajarea Parcului Cismigiu din capitala si a Parcului Public din Sinaia. Arpad a realizat schitele pentru Rozariul timisorean, astazi parcul Rozelor, unde a plantat peste 1400 de soiuri de trandafiri. Trandafirii sunt legati de numele tatalui lui, dar Arpad a adus in Europa crizantema tocmai din Tara Soarelui Rasare. Desi rozariumul din Timisoara a fost realizat cu un deceniu inaintea celui de langa Paris, romanii n-au stiut sa transforme avantajul intr-o afacere banoasa care ar fi plasat-o in inima industriei parfumurilor mondiale. Au reusit inca bulgarii care au transformat trandafirul intr-un simbol national si o afacere de succes care ii aduce venituri substantiale si astazi la buget. Ce-am pierdut? oportunitati, ca de obicei!

Trandafirul a fost o incununare a mitologiei grecesti si s-a nascut dintr-un exercitiu ludic divin. Se zice ca zeita greaca a florilor si a primaverii, Chloris, pe cand se plimba prin padure, ar fi dat de trupul neinsufletit al unei nimfe pe care o indragea foarte tare si a decis sa il transforme in floare harazindu-i stralucire si bucurie. Ea a cerut ajutorul Afroditei, zeita iubirii, care i-a dat frumusetea desavarsita. Fermecat de jocul creatiei in care erau prinse cele doua zeite, Dionysos, zeul vinului, a vrut sa participe si el si i-a daruit parfumul inegalabil, iar Zephyr, gelos pe frenezia  jocului lor, i-a imprastiat mireasma in cele patru zari pentru ca zeita Apollo sa poata aduce caldura soarelui asupra ei ajutand-o sa infloreasca. Ares i-a dat spinii ca sa se poata apara de cei rai. Se zice ca initial Afraodita ar fi facut trandafirul alb, dar cand iubitul ei, Adonis, a fost ranit de un mistret salbatic, ea ar fi cufundat trandafirul in sangele lui Adonis si l-ar fi facut rosu ca viata si l-ar fi invrednicit cu un miros atat de frumos incat ar putea trezi pe oricine din somnul de veci. Nici romanii nu s-au lasat mai prejos si au pus trandafirul la baza altei legende in care o tanara pe nume Rhodanthe ar fi trezit invidia zeitei Diana care, geloasa pe frumusetea tinerei si pe numarul mare de pretendenti la mana ei, ar fi transformat fata in trandafir, iar pe petitori in spini. Legenda biblica mentioneaza ca atunci cand Dumnezeu a creat lumea, ar fi facut trandafirii albi. Dar cand Adam si Eva au infaptuit pacatul originar, pana ce si trandafirii s-ar fi inrosit de rusine!
Istoria consemneaza ca in palatul Cleopatrei petalele de trandafir inlocuisera covoarele, iar sultanul din Bagdad folosea anual peste 30.000 de recipiente cu apa de trandafiri pentru a –si parfuma trupul. In Constantinopole, sotia ambasadorului britanic, Lady Wortley Montagu, consemna un limbaj secret folosit de indragostiti in haremurile din Orientul Mijlociu realizat cu ajutorul trandafirilor. Crestinismul o mentioneaza pe Sfanta Doroteea careia ingerii ii daruisera trandafiri din gradina paradisului ca sa isi construiasca primul rozariu.

Parfumul floral reprezinta categoria cea mai populara in materie de parfumuri, iar trandafirul reprezinta una dintre cele mai apreciate arome folosit de regula in notele de mijloc. Printre cele mai cunoscute parfumuri care folosesc esentele de trandafiri sunt: 



Versace Woman - Versace
Amore, Amore - Cacharel 
Bvlgari Rose Essentielle Eau De Toilette Rosee - Bvlgari 
Omnia Crystallin-Bvlgari
Coco Mademoiselle -Chanel 
Elixir Hypnotic Poison - Dior 
J’Adore L’Absolu - Dior 
Nahema - Guerlain 

La Petit Robe Noire - Guerlain 
Rose Barbare - Guerlain
V Ete - Valentino 
Sicily - Dolce&Gabbana 
Diva Rose - Emanuel Ungaro 
Signorina - Salvatore Ferragamo 
La Rose Angel - Thierry Mugler 
Armani Prive Rose d’Arabie - Giorgio Armani
Very Irresistible - Givenchy 
Chloe Roses Eau de Parfum - Chloe
Love in Paris - Nina Ricci
Poeme - Lancome 
Mille et Une Roses - Lancome
La Rose - Rosine 
3 Rosa Aqua - L’Erbolario 
Rosa - L’ Erbolario 
Paris - Yves Saint Laurent
Luxury Parfum - The Bulgaria
Rose Oud - Kilian Hennessy
Rose en Noir - Miller Harris
Noir de Noir - Tom Ford
White Rose - Shiseido
Rose di Siwa - MDCI
Une Rose  Frederic Malle
Rose Absolute - Stella McCartney
Pure DKNY a Drop of Rose - Donna Karan 
Roamnce  - Ralph Lauren
Red Roses - Jo Malone
Sa Majeste la Rose - Serge Lutens
Rose Absolute  Annick Goutal
L'aqua Rosa - Fendi
In ceea ce priveste parfumurile de nisa, Keiko Mecheri, fosta pictorita si pianista, evoca in ultimul ei parfum, Loukhoum, atmosfera din gradinile de trandafiri ale castelului otoman, Topkapi. 
Un singur lucru as vrea sa spun in loc de inchiere: 70% din productia mondiala de ulei de trandafir este realizat in Bulgaria, unde cel mai cultivat soi este Rosa Damascena datorita intensitatii parfumului lui.Urmatorul mare producator este Franta cu soiurile Rosa gallica si Rosa centifolia, urmata de Germania, Turcia, Maroc, Iran si Tunisia. Va dati seama ce oportunitate a pierdut Romania? De parca ar fi singura!

miercuri, 13 august 2014

Mangez -vous francais?

Daca va-ntrebati ce m-a apucat, raspunsul este smplu: am cautat o reteta de tort care sa sparga ochii si sa-ti arunce gura in aer de placere. De fiecare data cand a mea vine acasa cu prietenii caut retete deosebite. Intorc netul cu fundu-n sus si nu ma las pana nu gasesc acul in carul cu fan! Si am gasit dulcea minune!  Daca nu ati inteles, este reteta pentru tortul din imagine. Frumos si gustos, o nebunie, nu alta! Si evident este un unul frantuzesc. Parca se putea altfel? Doar trebuie sa impresionez. Prima data iese perfect, a doua oara - deja am o problema! Nu mai functioneaza "norocul incepatorului" oricat m-as stradui! Ori de cate ori as incerca.

Pentru gurmanzii adevarati, Franta este o veritabila provocare. Papilele gustative sunt intr-o continua sarbatoare! De la branzeturile cremoase si delicate pana la cele aspre si cu mirosuri pregnante si de deserturile care iti explodeaza in gura, prezentate in forme spectaculoase si originale, pana la vinurile extraordinare, totul este o instigare a apetitului fara pardon! Niciunde nu am fost mai pofticioasa ca aici! Si-am sa va spun un mare secret: nici nu se putea altfel, pentru ca tara aceasta superba a dat lumii 4 mari bucatari!
Primul a fost Jean Anselme Brillat-Savarin (1755-1826) care si-a dedicat 25 de ani de cariera revolutionarii gustului bucatelor si a scris “Physiologie du gout”, creandu-se astfel limbajul gastronomic.
Cel de-al doilea a fost Marie Antonin Careme (1783-1833), “ regele bucatarilor si bucatarul regilor”, parintele bucatariei frantuzesti. Viata sa a fost una destul de complicata: nascut intr-o familie de muncitori saraci cu multi copii, abandonat in Paris la 10 ani pe considerentul ca era la varsta la care putea sa aiba singur grija de el, a lucrat intr-o macelarie, iar la 14 ani era ucenic in laboratorul unui renumit patiser, Sylvain Bailly. Nu e de mirare ce mare patiser a devenit!
Si-a deschis propriul atelier pe Rue de la Paix care a devenit renumit datorita “preparatelor montate” realizand adevarate arhitecturi extravagante din crema, nuga, martipan si zahar. De numele lui sunt legate deserturi renumite in lumea intreaga precum: 
Gros Nougats, Gorsses Meringues, Croquants si Solilemmes.  A inventat Charlotte & Napoleon Cake si Mille Feuille. A fost totodata creatorul sufleurilor si sosurilor de baza: Bechamel, spaniol si veloute care au stat la baza inventarii altora peste 100 ca numar. De-a lungul carierei sale a fost bucatarul diplomatului Charles Maurice de Talleyrand-Perigord, al Tarului Alexander I, al Regelui Angliei George IV , al Regelui Frantei Louis 18 si al Baronului James Rothschild si al sotiei acestuia Betty, inclusiv al lui Napoleon. In 1811, pe cand Napoleon Bonaparte si Marie Louise au celebrat nasterea mult doritului mostenitor, Careme a fost acela care i-a facut  pruncului tortul de botez in forma de gondola venetiana folosind bezele si crème fine vopsite in nuante de albastru, trandafiriu si auriu. 
A scris carti care aveau sa faca istorie, printre care “Le Patissier Royal”, a realizat schitele constructiilor din martipan, a consemnat retete, a dat sfaturi si lumea l-a tinut minte drept parintel bucatariei franceze.

A urmat George Auguste Escoffier (1846-1935) - un alt genial bucatar
care a reinventat bucataria frantuzeasca dand nastere conceptului de “haute cuisine”, sustinand ca bucatele nu trebuie sa fie doar gustoase, ci si aspectoase, sa iti faca placere sa le privesti si sa-ti doresti sa le mananci. “Bucatarul trebuie sa fie curat, meticulos, sa nu bea, sa nu fumeze, sa nu strige”, spunea el. Lui i-a venit pentru prima data ideea sa repartizeze sarcinile in bucatarie, fiecare angajat fiind raspunzator de cate un sector: “le-garde-manger”, “l’entremettier”, “le rotisseur”, “le saucier” si “le patissier”. 
Totodata el a gandit sistemul de folosire a veselei si tacamurilor la masa, publicand chiar un ghid culinar, punand astfel bazele terminologiei culinare frantuzesti. Tot el este cel care a insistat pe decorarea spatiului de servire, a mesei, prin folosirea aranjamentelor florale. 
Pentru specialistii bucatari este un pionier, un reformator al bucatariei frantuzesti moderne, un autor de carti culinare in care a popularizat metodele traditionale de gatit si a promovat necesitatea ca mancarea sa aiba un aspect elaborat. Asa s-a nascut expresia “iti vine s-o mananci din ochi”. Pentru mancaciosi, este o legenda, cel mai renumit bucatar pe care l-a dat Franta. Pentru bucatari, este un titan intr-ale gastronomiei de cea mai buna calitate. Georges Auguste Escoffier s-a nascut in 28 octombrie 1846/12 februarie 1935 in satul Villeneuve-Loubet, langa Nisa. Casa in care a copilarit este acum Muzeul de Arta Culinara, condus de catre Fundatia Auguste Escoffier. La 13 ani era deja pasionat de arta culinara si a intrat ucenic in restaurantul unchiului sau, Le Restaurant Francais, in Nisa. Dupa un stagiu de 6 ani, in 1865 s-a mutat in Paris, la restaurantul Le Petit Moulin Rouge, unde a ramas pana in 1870 cand a s-a inrolat bucatar in armata franceza care luopta in razboiul contra Prusiei. Din aceasta s-a nascut tehnica deja celebra folosita pentru conservarea alimentelor! El este parintele sosurilor frantuzesti. 
In 1890 a plecat la Londra, la Hotelul Savoy unde, impreuna cu Cesar Ritz cu care legiferase un parteneriat si cu Louis Echenard, vor da o noua menire spatiului destinat bucatariei din renumitul hotel. Aici venea aristocratia londoneza in frunte cu Printul de Wales sa serveasca masa si tot aici Escoffier  a inventat manaruri celebre precum: 
Perele Melba dupa numele celebrei cantarete de opera din Australia, Nellie Melba, proiectand o lebada sculptata in gheata si umpluta cu piersici acoperite instr-un sos fin de smantana.

Soprana australiana a cantat in opera lui Wagner, Lohengrin, in Covent Garden, iar dupa concert a dat o petrecere pentru a-si sarbatori succesul in capitala Angliei. Celebrul bucatar a inventat acest desert special pentru a-si arata admiratia pentru talentul ei. Lebada sculptata in gheata a fost asezata pe un mic platou din argint. In decupajul dintre aripi a pus un pat generos din inghetata de vanilie acoperit cu piure de zmeura. A decojit piersicile proaspete, le-a aranjat frumos intre aripile desfacute ale lebedei de gheata si a decorat totul cu o dantela de zahar caramelizat. 
Un alt desert celebru a fost Bomba Nero- un desert realizat din caramel, inghetata si ciocolata din trufe, acoperite cu bezea, coapte in cuptor si servite intr-o cupa flambata cu rom, 
Fraises a la Sarah Bernhardt - un serbet de Curacao ornat cu capsuni si ananas, inspirat de celebra actrita care a avut reputatia de a fi fost iubita celebrului bucatar, 
Baisers de Vierge – un fel de bezea cu crema de vanilie decorata cu petale cristalizate de trandafir si violete, Supremes de Volailles Jeannette – piept de pui in aspic cu foie gras. 
Cu toate Ritz si Escoffier au fost implicati intr-un mare scandal fiind suspectati a fi autorii furtului de vinuri si alcool in valoare de 3400 de lire sterline, niciodata nu s-a putut dovedit vinovatia lor fara urma de tagada. 
Cei doi s-au transferat la Hotelul Ritz din Paris, iar mai apoi la Hotel Carlton din Londra, luandu-le clientela celor de la Savoy. 
Cat timp au stat la Ritz, cei doi au promovat ceaiul de la ora 5, celebrul “five o’clock” transformandu-l intr-un obicei la moda. In 1913, Escoffier l-a intalnit pe Kaiserul Wilhelm al II-lea al Germaniei la bordul pachebotului SS Imperatorul, unul dintre cele mai mari vase care facea curse transatlantice cu plecare din portul Hamburg. Escoffier avea sarcina de a inaugura bucatariile vaporului. O suta cincizeci si sase demnitari care il insoteau pe Imparat au avut placerea de a gusta celebrele sale preparate, ocazie cu care Escoffier a inventat o budinca de capsuni special pentru conducatorul geman, Fraises Imperator. Budinca a fost atat de buna, incat Kaiserul ar fi cerut sa il cunoascapersonal pe celebrul bucatar caruia i-ar fi zis:”eu sunt imparatul Germaniei, dar tu esti imparatul maestrilor bucatari”. 
Escoffier a murit in 12 februarie 1935 la varsta de 88 de ani, la Monte Carlo, la doar cateva zile dupa decesul sotiei sale.

Cel din urma a fost Prosper Montagne (1865-1948), autorul celebrului “Dictionnaire de la Cuisine” in care sunt publicate meniurile insotite de desene si picturi realizate de artisti renumiti. Nascut in Carcassonne, Aude, acesta si-a dorit sa devina arhitect, dar tatal sau l-a obligat sa preia postul de bucatar al hotelului des Quatre-Saisons din Toulouse pe care il detinea.  
A fost ucenic in mai multe restaurante din Franta, Italia si Monte Carlo, dupa care s-a angajat la Grande Hotel unde a stat vreme de 10 ani, dupa care si-a deschis propriul local. “Le Grand Livre” este capodopera sa, desi numarul cartilor scrise de acesta a fost unul destul de mare. El este autorul  cartii “Larousse Gastronomique”, carte editata in 1938, care reprezinta enciclopedia de baza a gastronomiei frantuzesti. 
Escoffier si Montagne au fost bucatarii care au avut cel mai mare impact asupra gastronomiei frantuzesti in particular, dar si a lumii in general.
Ce parere aveti voi la final de un mousse de ciocolata? Hmmmm.... Data viitoare asta pun pe masa! Vom vedea si ce-o sa iasa! :))
Bibliografie: Making Sense of Taste-Food and Philosophy- Karolyn Korsmeyer