Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

duminică, 17 noiembrie 2013

Patrick Dougherty - Hungry for sticks


Va mai aduceti aminte de copilarie? De vremea cand ati visat sa aveti propria casuta in copaci? Ei bine, unii dintre noi au privilegiul de a-si permite sa ramana copii si dupa ce se maturizeaza. Ba mai mult, sa si castige bani din aceasta stare ludica transpusa in proiecte si remunerate corespunzator. Evident, zarurile trebuiesc aruncate cu maiestrie si sa fii un castigator. Altfel, esti unul de duzina ca si mine. Nici prea, prea – nici foarte, foarte.
 
 
Si cum nu mi-am propus sa va vorbesc despre mine, m-am gandit sa povestim despre un om talentat si apreciat, care se ghideaza in plan profesional dupa convingeri puternice si valori personale originale.
 
 
Numele lui este Patrick Dougherty si este un american excentric in sensul bun al cuvantului, indragostit intr-o asemenea masura de natura incat sfideaza pur si simplu citadinul cu lucrarile sale si creeaza acea minunata bresa in memorie amintindu-ne de copilarie.
 
Nascut in Oklahoma in 1945, acesta s-a orientat la inceputul carierei sale spre filologie, apoi spre medicina, dar intr-un final s-a apucat sa studieze temeinic istoria artei si sculptura. Cand in final s-a decis ce sa aleaga, acesta s-a folosit de abilitatile sale in tamplarie si cunostintele noi dobandite din sculptura si s-a pus pe treaba!
 
A perfectionat atat de bine tehnica constructiilor primitive incat le-a transformat in opere de arta premiate cu Factor Prize for Southern Art, North Carolina Artist Fellowship Award, Pollock-Krasner Foundation Grant, Henry Moore Foundation Fellowship, Japain – US Creative Art Fellowship, National Endowment for the Arts Fellowship.
In cei peste 30 de ani de activitate a construit peste 230 de lucrari la nivel international si a folosit camioane intregi de puieti de artar, mesteacan si cires. Intotdeauna isi proiecteaza sumar viitoarea opera pe care il perfectioneaza pe parcurs  deoarece materialele nu coopereaza intotdeauna asa cum ar vrea el.
Din scheletele puietilor el alcatuieste forme ciudate care vor prinde viata o data cu regenerarea naturii. El se joaca atunci cand creeaza, combinand capriciile sale creatice cu mediul ambiant in forme ludice surprinzatoare. Acest concept s-a nascut pe vremea cand i-a venit nastrusnica idee sa construiasca un castel prin care vizitatorii se pot plimba in voie.
 
Astazi lucrarile sale pot fi admirate in Seatle, Rinjyo, Chiba – Japonia, Randers – danemarca, Trento – Italia, Bruxelles-Belgia etc. “Am construit lucrari mari in spatii publice care sa stimuleze imaginatia oamenilor”, iar lucrarile sale “nu sunt ceva ce crezi ca ai avea nevoie, dar cand te uiti la ele, iti dai seama ca ti le-ai dorit”.
Operele sale sunt perene, motiv pentru care el nu s-a temut sa recunoasca faptul ca “este o munca temporara, prin urmare ele trebuiesc pastrate in imaginatia si in memoria ta”.  Si cum numai marii artisti stiu sa se autopersifleze cu umor tot el afirma mai in gluma mai in serios ca “linia dintre gunoi si o comoara este foarte subtire” (the line between trash and treasure is very thin).
Princeton Architectural Press i-a publicat monografia “Stickwork” care s-a bucurat de recenzii excelente. daca va intereseaza, nu ezitati sa o comandati de pe site-ul www.stickwork.net . Cele 200 de pagini cuprind poze minunate insotite de descrieri de tehnici si materiale folosite in arta sa.