Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

marți, 25 iunie 2013

Pareri personale despre literatura roz a Romaniei

“Scriitorul e în stare să scrie chestii vesele şi cu inima flendurită” – Alexandru Petria

Astazi mi-am propus un subiect indraznet. Sa scriu despre literatura "roz" a Romaniei. Si nu voi scrie despre scriitorii si poetii de duzina, ci chiar despre aceia ale caror volume stau atat ieri, cat si astazi,  pe rafturile librariilor si in casele noastre. Pe unii dintre ei i-am citit de mii de ori, pe altii abia invatam sa ii cunoastem. Dar, si intr-un caz, si in altul, cuvantul lor s-a transformat in arta. Si-ar fi pacat ca lucrurile sa nu fie spuse si cunoscute pana la capat. Nu stiu inca in ce maniera am sa abordez acest subiect si cum sa va conving de faptul ca si aici veti gasi literatura adevarata care merita citita. Creanga este, de pilda, extrem de savuros si comic inclusiv in genul acesta de literatura, Eminescu este oarecum distant si usor ironic, Emil Brumaru este duios si tandru, Alexandru Petria reflexiv si impersonal. Curios este cum pudicitatea desueta ne impiedica sa recunoastem ca suntem curiosi si ne bagam nasul in toate cotloanele vietii, permise sau interzise. Si daca tot o facem, de ce sa nu o facem la vedere? Studentia mi-a permis accesul la genul acesta de literatura intr-o perioada in care putini aveau habar de existenta ei. Si m-am mirat ulterior de faptul ca nici criticii nu le-aduceau in tanara democratie literara la lumina, desi toti cei curiosi le citeau pe sub masa.
Putini sunt cei care si astazi stiu ca Geo Bogza a fost primul scriitor condamnat si inchis in perioada comunista la Vacaresti pentru indrazneala de a fi scris "literatura erotica" in deja celebrele "Jurnal de sex" si "Poemul invectiva". Cazul lui a fost urmat de altul nu la fel de cunoscut, Horia Bonciu, cu ale sale romane poetice, "Bagaj" si "Pensiunea doamnei Pipersperg", in care prezinta o lume descompusa si trista. Chiar daca nu a fost arestat, Mihai Celarianu se inscrie in aceeasi tendinta cu romanul "Femeia sangelui meu", o carte care ascunde in ea alte trei carti: "Cartea despre carne", "Cartea despre vin" si "Cartea despre suflet" in care nu se sfieste sa atace lumea ascunsa a bordelurilor. Ma-ntreb inca daca literatura roz romaneasca este la fel de indrazneata ca literatura universala de gen si trebuie sa recunosc faptul ca mie, personal, mi se pare a noastra mai cuminte, mai pudica. La fel cum ma intreb si acum daca literatura noastra roz este erotica sau pornografica. Pentru mine, pornografia n-are nimic de-a face cu afectiunea, cu tandretea, cu comicul si ironia. Ea este vulgara, murdara, rusinoasa, lipsita de afect. Si cred ca nu gresesc prea tare considerand ca literatura noastra roz este plina de erotism, chiar daca uneori se exprima prin cuvinte controversate. Si, cum la noi inca nu s-au scris istorii de literatura erotica sau lucrari despre estetica obscenitatii, imi voi da umil cu parerea si voi veti decide daca sunt pe langa adevar sau departe de el. N-ar fi corect sa nu mentionez ca abia cum cativa ani au fost publicate primele lucrari care se ocupau , timid, de acest subiect. Prima, la baza lucrare de doctorat, a fost publicata la o editura din Timisoara si se numeste "Erotica Magna", fiind semnata de Maria Luisa Lombardo, in care autoarea de origine italiana nu se sfieste sa analizeze literatura erotica a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ion Creanga, Geo Bogza, Ion Vinea. Evident ca lista este mai lunga, aici intrand si nume cu greutate precum Mircea Eliade, Camil Petrescu, Ion Minulescu si Mihail Drumes, dar cu trimiteri punctuale la unele pasaje din romane. De asemenea au aparut multe articole semnate de catre criticul Liviu Antonesei cu privire la unii dintre reprezentantii literaturii romane care au atacat acest gen literar. La un moment dat aparuse in ziare zvonul ca se pregatea sa publice o carte despre acest subiect, insa eu nu am gasit-o si nici nu am citit-o pana in prezent. Ceea ce s-a publicat pana acum despre literatura roz sunt incercari relativ timide, dar care au meritul de a ataca un subiect considerat pana nu demult tabu! Poate ca publicul cititor inca nu este pregatit sa recunoasca faptul ca literatura roz exista si dincolo de lectura de taina, astfel incat recenziile literare sa fie cumparate la vedere in librarii. Criticul literar Marius Chivu a facut si un clasament al scrierilor erotice romanesti: cea mai cunoscuta lucrare este , indiscutabil ,, Povestea povestilor" scrisa de Ion Creanga si publicata in 1878, urmata de "Poemul invectiva" a lui Geo Bogza, "Carne Cruda" a lui Alex Tocilescu, "Amor" al lui Maxim Crocer, "Povesti erotice romanesti, antologie" si "Infernala comedie" a lui Emil Brumaru. Tot el era de parere ca nu oricine poate scrie in maniera erotica, ci autorul trebuie sa simta si sa traiasca erotismul astfel incat el sa se transforme din cuvant in literatura adevarata.

Revenind la povestile "corosive” ale lui Creanga, “Povestea poveştilor” si “Povestea lui Ionica cel prost” au fost publicate prima data la “Fundatiile regale” ale lui G.T.Kirileanu in 1939. De fapt si de drept, jovialul autor era intr-un razboi parodic cu slujitorii bisericesti care propovaduiau o „lume in care valorile traditionale sunt degradate cu voiosie", unde „nimic nu mai e sfânt" si „minunea cade in bufonerie". Iata un fragment din cea mai celebra poveste scrisa de Creanga pe care adultii o citesc si nu recunosc:

Daca ne mutam in partea lirica a literaturii, bunul sau prieten, Mihai Eminescu, om care gusta placerile vietii efemere, iubea sa mearga la evenimentele mondene, sa danseze vals si sa curteze femeile. Si literatura sa erotica era de fapt un mod de a persifla o societate contemporana corupta care traia si juca magistral in dualitatea perfecta dintre aparenta si esenta morala. Iata una dintre poeziile lui:


"Cum mă trece..." (1871 - 1872)

Cum mă trece cald şi frig

Când mă ţii de bumburig.
Tu dă-ncoace mascarara
Să mi-o joace bumbarara.
Cum mă trece-nfiorează
Când mă ţii de bumbarază,
De tăşulca care-ţi suge
Tot vânatul care fuge
Şi din p… şi din c…
Când dai curul înapoi.

Voi face o marturisire: imi plac la nebunie poeziile de dragoste ale poetului Emil Brumaru si tot alergand dupa ele, fara sa vreau, am dat peste poeziile sale erotice. Este un amestec de duiosie si tandrete, intr-o erotica putin agresiva, care suna intr-un mod diferit fata de poezia pe care eu o stiam initial. Iata ce marturisea poetul cu privire la cartea sa:
"Nu e o carte scrisa recent. A stat mult in sertar pina cind sa apara in librarii, invelita in tipla. Am scris <<Infernala comedie>> in vara anului 1978, in vreo doua saptamini, ramas singur in toata casa (sotia, copilul, parintii plecasera la niste rude din Curtea de Arges), in sfirsit…. Cum curgeau versurile ... Curgeau cam cite doua-trei sonete pe zi, fara nici un efort, parca dictate... Le inregistram atit de repede incit, uneori, aveam mari dificultati in a le descifra la transcriere... drept care reinventam bucati intregi, fara nici o greutate, distrindu-ma... hohotind prin camerele sufocante, pustii... baltite sclipitor de geamurile vaste... Multe au ramas, absolut ilizibile, in caietele dictando... Eram, pe atunci, fascinat de corespondenta lui Flaubert si doream din tot sufletul sa produc si eu ceva enorm, in sensul pe care il da el cuvintului... Adica de un umor urias, sublim, delirant, deznadajduit, sfisietor, final... da... de final de poezie... un soi de rugaciune laica, nesfiita de nici un cuvint, de nici o situatie... o renuntare, dar recuperatoare estetic a tot ce nu-mi permisesem sa spun. E o carte care nu ar fi trebuit sa apara. Nu ma gindeam sa public niciodata revansa asta... ma mingiia bucuria smintita ca, in fine, scapasem de barierele psihice, de abureala, de minciuna imensa a dragostei in care crezusem pina la nebunie, bruiat, desigur, de Sade, de Proust... Voiam sa mor, ca poet, rizind, sa crap parodiind, luind in bascau, disperat, propria-mi adolescenta, desfigurata de o sinceritate paguboasa, imbolnavita de roua si lumina, si medicina umana... Lumina a ramas, obsesiv, lipita pe pereti, pe obiecte, pe sinii si cracii iubitelor adorate... Femeile, putine, pe care le-am divinizat, altare carnoase, imense catui cadelnitind tamii indecente, tulburatoare, atotbiruitoare, cotropitoare ca hunii, le biciuiam nesatios cu deziluziile mele, exaltindu-le fiziologia si anatomia ce-mi insultase o puritate de nesuportat, sinucigasa, masturbanta... Credeam nedezmintit ca nu voi mai scrie niciodata... Ma jigneau limitele mele, imposibilitatea de-a face saltul pe care doar il presimteam... Imi parasisem manuscrisele la Dolhasca, nu ma mai interesau decit eleva Tamara din clasa a douasprezecea, pentru care fugisem, abandonindu-mi meseria de medic, fosta sotie, biblioteca, totul... da... nu ma mai interesau decit Tamara si... lectura... Viata intima fusese facuta praf din clipa cind, in 1975, mi se confiscasera de securitate, de la Tamara, vreo 700 de scrisori de dragoste catre dinsa... Sufletul meu, in curul gol, devenise distractia unor necunoscuti... Cam asta-i, pe scurt... Imi puteam permite, nu?, sa-i bag in ma-sa pe viata!!! In rest e, bineinteles, orgoliu... Ca dupa aceea am mai scris e alta poveste... Oricum, am ezitat vreun sfert de veac pina sa public chestia asta... <<Infernala comedie>> e, in fond, un suprem elogiu!, incheie cel autointitulat cersetorul de cafea."
Iata un exemplu:

Cantec naiv

erai nesimțit de frumoasă!
aveai căptușeli de mătasă

pe-acolo pe unde nu-i voie
să umbli decât la nevoie
cu mâinile, ba chiar cu gura,
în clipele date de-a dura
de îngeri ce-și lasă scriptura
 și-o iau halandala prin lume,
cu numbul și-aripile-n spume,

când muști dintr-o pară zemoasă.
erai nesimțit de frumoasă...


Eu v-am ales o poezie cuminte, daca sunteti curiosi de mai mult, cautati si voi mai departe! Iar pe cea de-a doua nu ma pot abtine sa nu o mentionez, desi nu sunt cele mai ilustrative acestui gen literar.

"Ţi-s bucile frumoase ca două fenomene
Cereşti ce se întamplă o dată-ntr-un mileniu,
Pe hărţile stelare ţi le-a-nsemnat alene
Cu mîna lui buimacă de pofte dulci un geniu",

Emil Brumaru, Sonet IX, volumul "Infernala comedie", 2005

Dar ce parere aveti de poezia erotica a lui Alexandru Petria, un poet imprevizibil, usor ironic si reflexiv, care MIE imi pare ca mai mult contempla femeia decat ar fi tentat sa o iubeasca?

cablat la chat-ul iubitei

cablat la chat-ul iubitei
singurătăți
că poți auzi melcii
cum mănâncă plantele de tutun din curte
și nu e nimic detonator, și explozia ca o mănușă
picioarele-s la întinsori de gumă

o detașare
ca apa plată încălzită dintr-un pet
când ți-e sete
regulatul nevestei s-a cablat la chat-ul iubitei.


Iar daca vreti sa aprofundati subiectul, poate ca ar fi interesant sa il cunoasteti pe Petria citindu-i unele lucrari in proza, cum ar fi "Moartea porno-romancierului". Si nu numai, pentru ca si in poezia sa veti gasi alte versuri mult mai incarcate de erotism decat cea mentionata de mine.
In literatura romana exista multe pasaje erotice in opera multor poeti si scriitori renumiti si cele mai cunoscute apartin lui Liviu Rebreanu in romanele sale “Ion” si “Rascoala”, unele pasaje din Camil Petrescu, din “Patul lui Procust” si nu numai. Iata unul dintre ele:

"Câte patru, şi sunt tineri! Câte patru, şi din ei
Ce-şi prostituie juneţea la pierdutele femei,
Cangrenându-şi corp şi suflet cu o minte neînţeleaptă,
Se va naşte viitorul, şi posteritatea dreaptă"

Alexandru Macedonski, "Noaptea de februarie"

Si pentru ca literatura erotica exista si nu apartine, dupa cum vedeti, scriitorilor de factura inferioara, trebuie spus ca literatura universala adauga galeria sa de mari scriitori care au scris si literatura roz:
  • Henry Miller, "Tropicul Cancerului"
  • Giovanni Boccaccio, "Decameronul" (unele dintre nuvele)
  • Margareta de Navarra, "Heptameronul"
  • Geoffrey Chaucer, Visul ducesei, din "Povestiri din Canterbury"
  • Anais Nin, "Delta lui Venus"
Sper ca dincolo de cuvinte, sa vedeti scriitorul in forma sa ludica, in care exersand arta de a jongla cu cuvantul, iubeste femeia si amorul, viata si umorul in formele sale cat mai normale. Toti le folosim in spatiul nostru intim, putini avem curajul sa o si recunoastem. Cat timp noi facem pe mironositii, marii scriitori ne-au dat peste nas, transformand vulgarul in literatura. Si trebuie sa recunoastem ca unora chiar le-a reusit.
Si, cum ma apropii de sfarsit, trebuie sa recunosc faptul ca este foarte greu sa faci o selectie reala a acestui gen in care sa faci abstractie de cuvant si sa mergi pe analiza literara. Sa dezbraci poezia de cuvinte si sa lasi sentimentul la vedere. Probabil ca poezia erotica este ca si actul de iubire: se consuma in intimitate. Exista retinerea ca acel cititor, de dincolo de ecranul laptop-ului, se va incurca in cuvinte si nu va putea merge mai departe de ele. Dar daca sunteti curiosi, va spun ca merita efortul sa o cititi.

Acestea sunt parerile mele personale si nu au valoarea unor adevaruri generale, validate si acceptate. Prin urmare, aveti voie sa aruncati cu pietre. Sau sa nu comentati. Sau poate da???